Scroll to Content

Din liceu am rămas cu o pasiune pentru munții Făgăraș. Începând cu vacanța de vară din 2000, când am plecat din Plaiu Foii și ne-am oprit la Bâlea. Am fi vrut să continuăm, dar vremea nu ne-a lăsat. De atunci, am mai încercat și în 2001 să străbatem creasta vestică de două ori, eșuând de fiecare dată din cauza vremii.

Anul ăsta ne-am strâns un grup mai mare de prieteni buni, în total 9, o parte din ei pentru prima oară pe munte. Obiectivul – unul ambițios pentru unii – să urcăm pe vf. Moldoveanu și vf. Negoiu, și să înnoptăm la cort.

Am pornit joi dimineața cu 3 mașini din București, cu gândul că vom înnopta la cabana Valea Sâmbetei. Așa s-a întâmplat, numai că, după ce le-am lăsat pe fete să o ia înainte, ne-am complicat inutil existența încercând să lăsăm câte o mașină la fiecare punct de coborâre:

  • Doi dintre noi, Răzvan și Raluca, urma să coboare mai devreme din traseu, la Bâlea, din lipsă de concediu, deci una din mașini trebuia să fie acolo.
  • Toți ceilalți urma să coborâm la cabana Negoiu și apoi la Porumbacul de Jos, deci una din mașini trebuia să fie acolo
  • Evident, trebuia să ne întoarcem din nou la complexul Sâmbăta.

Spre deosebire de fete, care au pornit și au ajuns pe lumină, noi am ajuns la marginea pădurii la 9:30 PM. După 10-15 minute, deja ne-am pus frontalele. Drumul prin pădure noaptea este intereseant. Ne-am bucurat și de prezența unui cățel, care ne-a mai descrețit frunțile și ne-a mai liniștit în ceea ce privește pericolul de a întâlni ursul. Am ajuns cu bine puțin după ora 11 PM, unde am găsit fetele în jurul focului de tabără, niște mâncare caldă și pălincă. Am înnoptat la cabană, fiind ultima seară în civilizație.

A doua zi, vineri, ne-am trezit de la 6:30 AM, cu obiectivul să plecăm spre Fereastra Mare la 8 AM. Fiind un grup mare, întotdeauna apar probleme de sincronizare, așa că am reușit să plecăm la 8:15 AM:

Fetele voioase

Drumul către Fereastră (2188m) nu este rău, ba chiar este plăcut pe alocuri, deși am urcat aprox. 800m în 2h30m. Spre deosebire de data trecută, când am plecat mai dimineață și am văzut soarele abia în fereastră, acum am avut din plin. Am intrat destul de repede cu toții în formă, mai ales debutanții, care au fost o surpriză plăcută, nu doar pe această urcare cât și pe întregul traseu:

Răzvan – before

Ajunși în fereastra mare, greul zilei a trecut:

Relaxare

Am făcut o scurtă pauză, apoi am pornit către vest, unde, după un urcuș scurt până pe vf. Slănina (2268m), coborâm către refugiul din Fereastra Mică:

Refugiul și Fereastra Mică în ceață

Vremea părea instabilă, însă a fost doar o părere. Ceața a fost doar de efect, dar ne-a făcut să mai grăbim puțin pasul. Nu pentru mult timp, însă, ci doar până la urcarea pe următoarea culme, cea de lângă vf. Gălășescu Mic, unde am mai poposit puțin să ne relaxăm:

Una cu pajiștea
De la dreapta la stânga: Anette, Gălășescu Mare, Hârtopul Ursului, Viștea și Moldoveanu

Pe parcurs, am primit în grup un nou membru, pe Heinz. La 60 de ani, Heinz a venit din Berlin pentru prima oară munții Făgăraș în 1987. De atunci, cât de des a putut, a revenit în România și în Făgăraș. Nici limitări precum comunismul, rucsacul de 25kg sau, mai nou, probleme la umăr datorită unui accident de bicicletă, nu l-au oprit. Am apreciat foarte mult compania sa, discretă dar interesantă prin fiecare conversație.

Revenind la traseu, după ce am trecut și de cel mai mare vârf din familia Gălășescu, eram cruising către punctul final al zilei, portița Viștei:

Je suis fabuleuse!

Urma să punem corturile lângă Lacul Vestic Valea Rea, numit și Iezerul Triunghiular, datorită formei sale. Acesta se află chiar la baza vârfurilor Viștea și Moldoveanu, și izvoarele ce îl alimentează reprezintă o sursă bine-venită de apă. Din depărtare, de pe Hârtopul Ursului, arată așa:

Iezerul triunghiular, la baza vârfurilor Viștea și Moldoveanu

De fiecare dată când am ajuns la portița Viștei am rămas cu aceeași imagine în cap. E greu de uitat, mai ales datorită bucuriei de a vedea refugiul – care reprezintă mai mult un milestone decât un loc de odihnă, deoarece n-a mai fost întreținut de ceva timp. Ah, da. Imaginea:

Refugiul și Portița Viștei

Eu am resimțit această zi ca fiind foarte obositoare, în parte pentru că am dormit destul de puțin la cabană și nu prea m-am hrănit cum trebuie. E greu de crezut, dar mi-am dat seama abia pe la 3 PM că nu mâncasem mai nimic.

Când pui cortul la baza vf. Moldoveanu, unul din dezavantajele cele mai mari este că soarele apune foarte repede. Odată dispărut soarele, temperatura scade și apare vântul. A trebuit să găsim și o sursă de apă, ceea ce n-a fost deloc ușor pentru că majoritatea izvoarelor erau secate și lacul nu era chiar curat. Am petrecut seara în cort, cu o supă caldă, aspirină și diclofenac, care m-au ajutat foarte mult pentru cea de-a doua zi, sâmbătă, despre care voi povesti în episodul următor.

În caz că vă grăbiți, puteți vedea întregul album pe flickr, dar nu uitați că o fotografie e mai bună decât însoțită de 1000 de cuvinte.

În munții Făgăraș – ziua 2: de la Portița Viștei la Podul Giurgiului

Written by:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *