Scroll to Content

N-am fost la concertul de aniversare a 10 ani de Kumm de la Opera Română, de pe 29 Octombrie 2007. Pe atunci abia începusem să descopăr această lume. Am suspinat apoi la filmulețele de pe Youtube, deși trase prost și neclar, cu bucăți de piese.

Când am aflat de concertul aniversar de 15 ani, mi-am zis că n-o să mai lipsesc și joi, pe 1 Noiembrie 2012, în The Silver Church. Și nu mi-a părut rău. Ah, apropo: The Silver Church mi se pare una din cele mai bune locații pentru concerte rock de dimensiuni decente.

Seara a fost deschisă cu energie de trupa byron, care cred că își propune să modifice câte puțin din fiecare piesă la fiecare concert. Aș vrea să mă pun în persoana unui fan care a ascultat piesele doar în versiunile lor de album, și este pentru prima oară la un concert în ziua de astăzi. Cred că aș fi foarte surprins de diferențe. Da, la The Alchemist mă refer în primul rând. Dar și la altele, reorchestrate uneori fin, alteori de la bază, pentru a evidenția ce e mai bun din fiecare din cei de pe scenă.

După concertul din deschidere urma evenimentul principal, cel pentru care am venit cu toții în această seară, așa cum ne va fi fost adus la curent de mai multe ori aproape de sfârșitul serii: călătoria prin istoria trupei Kumm, narată de cei care au scris-o și o știu cel mai bine.

Concertul a început în formula actuală a trupei, și anume:

  • Cătălin Mocan – voce (și uneori chitară)
  • Mihai Iordache – saxofon
  • Eugen (Oigăn) Nuțescu – chitară (și uneori voce)
  • Kovács András – clape
  • Uțu Pascu – bass
  • John Ciurea – tobe

După câteva piese (dintre care preferata mea e Mr. Superman), au intrat pe scenă:

  • la tobe, Csergo Dominik (fost toboșar la Kumm și actualmente la Urma)
  • la chitară, flaut și voce: Dan Byron
În această formulă, Kumm au cântat hituri care i-au consacrat în perioada 2001-2005, precum Vorbe-n Vânt, Angels and Clowns, Miez de Zi, Yellow Fever sau 1000 de chipuri.

Recunosc că e prima oară când îi aud live pe Kumm în această formulă pe scenă. Când am auzit eu de ei, Dan deja plecase. În urechile unuia de pe al cărui music player n-au lipsit niciodată aceste piese, modul cum prestează Dan la voce a evoluat foarte mult spre bine în decursul acestor ani.

După ce formula trupei a revenit la normal, a intrat pe scenă Artanu de la Timpuri Noi, care, împreună cu Cătălin, a încercat să cânte piesa Beauty Queen. Nu vreau să comentez prea mult prestația acestuia, care mi s-a părut sub așteptările unui eveniment public. Am râs mult când am făcut o poză cu András uitându-se stupefiat la el, și de pe-atunci știam că o să iasă așa:

La piesa One For Each Day, a venit pe scenă Mani Gutău (Urma), care a adus un elogiu istoriei acestei trupe și al împletirii unor destine aparent separate, elogiu presărat pe alocuri cu condimente prea picante. Piesa s-a transformat într-un mash-up energic cu hitul Terminus al trupei Urma.

Pe finalul oricărui concert Kumm care se respectă, Oigăn și Cătălin ridică sala în picioare și prezintă membrii trupei pe piesa Dictionary, care, inevitabil, continuă cu “I wanna be a lover to nobody else but you”. De mare excepție 🙂

La bis, piesa Curse a adus pe scenă toți participanții de până atunci la concertul Kumm. A fost un moment cu multă energie, la care unii fani nu îndrăzneau să mai viseze: Mani Gutău și Dan Byron pe aceeași scenă. Din păcate, versurile rap-like ale lui Mani n-au fost pe aceeași lungime de undă cu acordurile lui Byron.

Am părăsit Silver Church cu zâmbetul pe buze, în urma unui spectacol frumos de istorie muzicală românească. Le urez succes în continuare celor de la Kumm, și aștept noi materiale.

Mai jos, câteva fotografii de la concert. Pentru mai multe, vizitați albumul de flickr aferent.

Written by:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *