Scroll to Content

După cinci ani de zile, byron se întoarce la Palatul Copiilor. Tot pentru o lansare.

Atunci concertul a fost toamna. De ziua a doi buni prieteni de-ai mei. Acum a fost primăvara. La fel de frig.

Atunci nu știam deloc ce eforturi presupune o lansare. Acum am aflat, dar poate doar vârful iceberg-ului. Am cunoscut între timp mult mai bine oamenii direct implicați, le-am photoshopat de multe ori cearcănele de după nopțile nedormite.

Uitându-mă înapoi cu ochii de acum prin sutele de fotografii de atunci, îmi dau seama că sunt multe lucruri diferite față de atunci, atât în ceea ce mă privește cât și în ceea ce privesc. N-o să vi le spun. Dar o să vă arăt câteva comparații amuzante.

Pe atunci, nu știam că un bass poate avea atât de multe corzi:

5-bass

Atunci eram fermecat de prezența Paulei – mi s-a părut foarte caldă, foarte umană pe scenă. But now, those goosebumps … Oh, those goosebumps …

3-duet

Nu vă faceți griji, mandolina nu s-a schimbat deloc. Doar că între timp o cântă altcineva:

4-mandolina

Și chitara lui Costin pariez că e aceeași. Ai zice că și greutatea, dacă nu l-ai fi văzut în toți acești ani. Degetele, însă, generează tot mai multe aplauze și zâmbete:

1-costin

Mi s-a părut că atunci Dan a intrat mult mai greu în ritm, că a fost puțin mai pătruns de eveniment. Acum parcă a fost mai dezinvolt, mai sigur pe el. Oricum, cu 6 sau 12 corzi, de la un moment încolo totul a intrat în normal:

2-dan

De atunci am aflat:

  • că poți face ușor amplificare dar nu și invers
  • cât de important e plexy glass-ul
  • că dacă ai talent poți învăța mai ușor orice
  • că esențele tari vin în sticluțe mici:

6-tobe

Pe atunci nu eram așa de îndrăzneț. N-am făcut NICI O fotografie cu 6fingers (pe atunci încă nu se scria ‘nicio’). Păcat, pianul a fost awesome, dar prea departe de locul unde eram eu. Acum, fotografiile cu el sunt cap de afiș:

8-6f

Apropo de 6fingers, și pe atunci oamenii se minunau la album artwork-ul făcut de el. Dar acum s-a ajuns la un alt nivel de awesomeness (și de nopți nedormite). Just wait and you’ll see:

9-artwork

Vă zic eu: sigur nu s-a schimbat satisfacția lucrului împlinit de pe fața omului care părăsește scena.

7-finish

Și nici a publicului care părăsește sala.

E revelator să te uiți în urmă. Sau depresiv, după caz. Eu am zâmbetul pe buze. Voi?

Written by:

2 Comments

  1. foarte uman scris, felicitari

    (sa trimitem o poza cu noi, cei de acum sau gasesti tu? 😛 )

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *