Scroll to Content

Duminică, 27 Septembrie 2014

Participanți: subsemnata și Cristi

La începutul lunii fusesem într-o tură până la Mălăiești cu Raluca și Eugen, pe drum ne-am întâlnit cu un cuplu cu care am tot povestit despre munți și trasee, așa am aflat că traseul prin Valea Rea către creasta Făgărașului este unul accesibil și că drumul forestier până la stâna din Valea Rea s-a refăcut de curând.

Zis și făcut: duminică 27 Sept se anunța vreme stabilă în Făgăraș. Am plecat la 6 dimineața de acasă, acesta fiind al doilea drum cu mașina de una singură, așa că mi-am pregătit muzică mai antrenantă și am urmat traseul recomandat de googlemaps:

București – Pitești – Mioveni – Domnești – Sboghițești – Slatina. Drumul este foarte bun până acolo, de unde începe drumul forestier de aprox. 40 de km până la poalele muntelui. Drumul merge pe firul apei Râul Doamnei, trece prin stânga lacului de acumulare Văselatu. Nu este foarte bine semnalizat, important este să ai mereu râul în dreapta ta… La baraj o luam prin stânga. Se merge până la stâna Gura Bândei, unde este un loc de parcare de max 7-8 mașini.

Din București până la începutul potecii noi am făcut cam 4 h cu tot cu pauze. Drumul forestier este comparabil cu cel de la Zărnești către Plaiu Foii, noi am fost cu o Skoda Fabia cu garda la sol destul de joasă, și ne-a cam durut…trebuie puțină atenție la unele porțiuni.

Traseul de la stână este marcat cu triunghi roșu TR: 3-4 h până pe Moldoveanu de la locul de parcare, noi intrasem pe potecă la ora 10:

IMG_0182

Cred că este cel mai spectaculos traseu din Făgăraș pe care l-am făcut până acum. Cam așa arată Valea Rea după primul urcuș:

IMG_2066

Poză de grup:

IMG_0147

Vuietul și curenții de aer din preajma cascadelor sunt de-a dreptul impresionante, mai ales că traseul trece chiar pe lânga cele doua cascade:

IMG_2054

Nu pot decât să îmi imaginez cât de frumos este aici primăvara și vara, când e vegetație nouă.

De jos traseul pare destul de abrupt, nu prea reușeam să ne dăm seama pe unde merge, însă am aflat în curând. Pe măsură ce urcam, se făcea mai frig și vântul se întețea. Cum am ajuns pe platou am dat de o priveliște dezolantă:

IMG_2032

Ceață, zăpadă, vânt puternic, alb peste tot(am regretat că nu mi-am luat ochelarii de soare cu mine). Am continuat urcușul către Iezerul Triunghiular, unde în urmă cu 2 ani am campat in August. Acum totul era atât de alb…parcă era alt loc.

IMG_0167

Stratul de zăpadă creștea, marcajele nu prea se mai vedeau, eu știam traseul de urcare cât de căt, iar când am ajuns in creastă, ne-am dat seama ca nu era o idee bună să continuăm către Viștea deoarce era ceață, zăpada, rocile erau și ele înghețate, iar noi nu aveam mănuși, colțari, piolet, iar strunga dintre Viștea și Moldoveanu e destul de expusă și cu atât mai periculoasă pe vremea asta.

Am dat o fugă până la refugiu unde am luat masa de pranz, ne-am pozat, bucuroși fiind că am reușit măcar să ajungem pânâ pe creasta Fâgărașului 😀

IMG_2045

Am trecut de plafonul de ceață abia după Iezerul Triunghiular, unde mare parte din zăpadâ deja se topise:

IMG_2047

Iar pe ultima coborâre spre stână am avut parte de prima rază de soare, asta fiind abia pe la 3 dupa-amiaza:

IMG_2059

Apoi a urmat lungul drum forestier, iar pe la jumătatea lui a ieșit soarele și s-a înseninat complet, oferindu-ne o priveliște plină de culori 😀 ce mai, o dupa-amiază de duminică ideală!

Seara pe la 9 eram deja acasă, cam obosită, dar tare bucuroasă de ziua ce a trecut. Am promis că vom reface traseul ăsta vara, în formație extinsă.

 

 

Written by:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *