Scroll to Content

După experiența tare faină din Februarie la cursul de alpinism hivernal cu Marian, m-am hotărât să merg și la cursul de cățărare din Mai, care urma să se desfășoare in Macin…

Am mai prostit și pe alții să vină cu mine…in final a rămas doar Ana să mergem împreună. Zis și făcut, miercuri la prânz ne întalnim cu toții la poalele Măcinului (care de fapt sunt așa ca niște dealuri mai mari) și urcăm către poienița care urma să ne fie casă pentru urmatoarele 4 nopți.

Poate vă întrebați ce-o fi cu Măcinul asta…cine a mai auzit de trasee echipate de cățărare acolo…ei, dacă nu știați, este o zonă incredibil de frumoasă, cu mulți bujori în luna lui florar, cu multe broaște țestoase și libelule, dar și cu o stâncă aderentă, foarte faină – granit, numai bună de cățărare. Sunt câteva cariere echipate cu ancore fixe cu trasee potrivite pentru începători(cu grade de la V- în sus pentru toate gusturile). Așa că dacă nu ați fost niciodată în Măcin, vă recomand să mergeți!

Cursul a fost foarte bine structurat, am invățat lucruri noi și cel mai important: am descoperit cât de fain e să te cațeri pe stîncă 😀 și cum e să ieși din zona ta de confort, cum e să îți învingi frica… mă rog, multe lucruri care de fapt țin mai mult de partea mentală decât partea fizică. Să zicem că a fost o experiență foarte plăcută pe care o recomand tuturor celor care iubesc muntele și care sunt la început de drum în ale cățărării.

Bun…ca să trecem la fapte: in prima zi ne-am așezat corturile și ne-am plimbat puțin prin zonă să vedem unde e cariera de cățărare și am trecut prin mai multe noțiuni de teorie, am învățat despre echipamentul necesar șicum se folosește, care sunt ultimile noutăți în materie de echipament de cățărare (corzi, ham, cască, espadrile, carabiniere cu și fără filet, asigurări fixe și mobile…). Am adormit sub un clar de lună și stele…

A doua zi am mers la cariera 3M:

ce vreme superbă!
ce vreme superbă!
Splendid!
Splendid!

IMG_2521 IMG_2523

În cariera 3M
În cariera 3M

 

Am făcut mai întâi cunoștință cu traseele de boulder. M-am simțit cam depășită de situație: nu mi-a ieșit niciun traseu. Cam dezamăgitor așa din prima…obiectivul meu de atunci a rămas să progresez chiar și cu un singur pas la urmatoarea încercare; la a doua vizită în Măcin 3 luni mai târziu, mi-a ieșit traseul!

Revenind: am început să ne cățărăm în manșă pe mai multe trasee: 3M, Calea cea Bună, Pocăitul, iar pentru cei curajoși – Excelsior.

Ana pe 3M
Ana pe 3M
Sus pe 3M
Sus pe 3M
David pocăindu-se :D
David pocăindu-se 😀

IMG_2544

David urcând pe Pocăitul
David urcând pe Pocăitul
Eu pe calea cea bună.
Eu pe calea cea bună.
și uite așa s-au inventat religiile :)
și uite așa s-au inventat religiile 🙂

IMG_2558

haide! direct în sus!
haide! direct în sus!
În regrupare
În regrupare
Încă puțin. Aici secundul (adică je - trebuia să adune expresurile)
Încă puțin. Aici secundul (adică eu – trebuia să adune expresurile)
Salam în jos :)
Salam în jos 🙂
Salam again
Salam again
Cu picioarele pe pământ
Cu picioarele pe pământ

IMG_2592 IMG_2602

Manșa înseamnă că inițial se urcă doar capul de coarda (de obicei persoana mai experimentată, care urcă să prindă coarda în asigurari și care este expus unui risc mai mare, deoarece până ajunge la asigurare, el urcă neasigurat, iar șocul căderii este cel mai mare – sper să nu vorbesc aici prostii). Ajungând capul de coardă sus la capătul traseului, montează coarda prin minim 2 puncte fixe și apoi coboară fie in rapel, fie prin tehnica salam (sau “lowering”). Iar noi putem urca pe traseu avand deja coarda ancorată sus, astfel riscul unei căderi fiind redus drastic… tot ce se poate întâmpla e să rămâi atârnat în coardă 🙂 All good!

Traseele astea au fost mult mai ok decât la bouldering 😀 adică mai abordabile.

Seara am petrecut-o lângă corturi și am vorbit despre noduri în alpinism, grade și cotații. Am învățat să facem optul dublu, optul dublu prin urmărire (care este nodul de legare în coardă), coada vacii, nodul fluture (sau nodul de ghețar), nodul iepure (nod de ancorare la 2 puncte fixe). Apoi nodul Machard (sau French Prusik) – sau mâna lui Dumnezeu. E un nod tare interesant – poate fi folosit la rapel, în cazul în care cățărătorul scapă coarda, nodul Machard se blochează pe coardă atunci când este în tensiune, astfel că tu rămâi în coardă orice s-ar întampla.

Am mai vorbit de nodul Prusik (nod de urcare pe coardă), nodul semicabestan (care poate fi folosit pentru rapel, în cazul in care ai pierdut dispozitivul de rapel), sau nodul cabestan (nod autoblocant – poate fi folosit ca autoasigurare/sau Selbstsicherung/Selb). Astea sunt doar câteva noțiuni de bază pe care orice persoană care vrea să practice alpinismul sau cățărarea ar trebui să le știe…asta fiind și unul din motivele pentru care m-am înscris la acest curs.

Bun… următoarea zi ne-am întors la cariera 3M să repetăm traseele din ziua precedentă, de data asta cu mai puține emoții și cu mai multă siguranța. O chestie faină pe care am observat-o e că poți să observi progresul tău de la o zi la alta – este incredibil 😀 Eu merg pe principul – repetiția e mama învățării… dar și greșelile sunt importante 🙂 Oricum, a fost mai bine ca în prima zi 🙂

Și maxima zilei: vă urcați ușurel până la ancora aceea, și apoi săriți 😀 luați mâinile și picioarele de pe perete și vă dați drumul în coardă. Simplu, nu? 😀 Asta a fost un exercițiu foarte bun, să învățăm să cădem în coardă. Tuturor ne e frică de cădere. Dar e super important să știi să cazi. Nu cum am făcut eu… 😀

Mintea mea a fost complet absentă în acel moment. Nu existau gânduri, ci doar o senzație intensă de trăire, adrenalină…un moment în care am fost prezentă cu toată ființa mea. A fost incredibil 😀  Dar pe de alta parte greșit… pentru că m-am relaxat prea tare când am dat drmul la coardă și m-am dat peste cap…

M-am ambiționat și m-am urcat din nou să sar, să învâț să cad. De data asta am încordat abdomenul și mi-am păstrat echilibrul centrului de greutate 🙂

După-amiaza am petrecut-o în cariera Memorial, unde am abordat alte trasee (Banana, Tropicana, Smochina, Ionuț – my favourite :D)

așa ne place să stăm cu mâna pe fundul celui din față :D (sau altfel spus - 4 oameni îl asigurau pe George, care era pe Banana)
așa ne place să stăm cu mâna pe fundul celui din față 😀 (sau altfel spus – 4 oameni îl asigurau pe George, care era pe Banana)
Ana pe Smochina :D
Ana pe Smochina 😀
Apus
Apus

IMG_2620

La Memorial
La Memorial

În următoarea zi am făcut câteva exerciții de boulder efectiv pe bolovani, exerciții de echilibru și transferarea centrului de greutate, am încercat să căpătăm mai multă încredere în picioare și în aderența espadrilelor, am învățat să montăm protecții mobile și cum se face o regrupare, unde fiecare a avut sanșa să facă la rândul lui o astfel de regrupare. Iar după-amiaza am mers in cariera Memorial și am repetat traseele din ziua precedentă.

În ultima zi am repetat rapelul, fiecare de mai multe ori.

Cred că cel mai fain a fost partea de final, atunci când am efectuat un traseu (ce-i drept destul de scurt) de cățărare: cap și secunzi, iar la final rapel – ca să prindem puțin gustul.

A fost o experiență foarte frumoasă și dragă mie, o atmosferă de voie bună, cu oameni veseli și frumoși, fiecare cu povestea lui pe care mi-a plăcut să o ascult și unde am putut să văd pe fiecare progresând. M-a făcut să mă întorc acolo câteva luni mai târziu, și sper sa mai ajung prin acele locuri și la anul.

Written by:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *